oraş pattern
Oraş, fiu
Când stai câteodată
în sat gri copleşit cum acesta,
la arsul soarelui, să prinzi pe trup pată
ar trebui să te gândeşti că-ţi joacă festă
nesuferitul îmbuibat cu blocuri de vată
încearcă să te aibă-ntr-o clipă incestă,
să trăiască în tine, în tine de tată.
Obraznic ştiindu-l, îl vezi
cum scaldă uliţe-ntre picioarele tale,
cum se despoaie mizer ca să-l crezi
că-i ghiftuit îndrăgostitul, de jale
si-i sunt rărunchii-nghiţiţi de cirezi,
de suflete rozându-i din dale
de străzi, îţi vaită hlizit că-l trădezi.
Ia mai du-te-n pustiuri
fiule sat, sfârtecat de coclauri,
crudu-ţi miroase a griuri
trecutu-a rugină pe lauri,
să te-ngrop în pânzeturi cu pliuri
cu preot la cap şi-n glas de ţambaluri.
Zi-i aşa, rupe-ţi rever,
gest că l-ai rupt halcă din tine,
fă-i parastas din ciment şi umbră din cer
aruncă-i amintirii cortine,
şi naşte-i frate din carne şi zer,
ne-ar fi la toţi zile de bine.
cinciuliedouămiinouă.